Cât Dobrogea a fost sub stăpânire otomană, orașul Constanța s-a numit Kustenge/ Custendje. Acest nume s-a mai menținut încă doi ani de la instalarea ,în 1878, a administrației românești în Dobrogea. Abia după 1880, apare denumirea de Constanța, însă localnicii au folosit ,încă mult timp, vechiul nume turcesc. Kustenge număra în 1828 aproape 2000 suflete1. După războiul ruso-turc din 1828-1829, în 1840, localitatea mai număra 40 de case locuite, astfel încât, la 1843, Kustenge era un biet sat de bordeie, ca nişte locuinţe de castori, cu o lume de femei şi copii în zdrenţe, nu mai mulţi de 150 .
      Portul Custendje a fost foarte înfloritor altă dată, judecând după imensele coloane de granit, de marmoră şi după ornamentele care formează grămezile de pietre în ruină, dar prin 1845, el lasa fără adăpost corăbiile ,mai ales pe timpul iernii, când vânturile sunt foarte periculoase, de aceea se impunea,pentru a-i forma o apărare, construcţia un zid de 150 metri lungime2, dar cum nici o autoritate nu s-a implicat , portul Custendje a mai rămas o vreme aproape nefuncţional, până a venit momentul independenţei României, moment care a readus toată Dobrogea în arealul românesc.